Viata in city. InterCity

E dimineata devreme…sau pentru unii, noaptea târziu. Ora 05:45 exacta, pentru ca în gara timpul e timp. Însa…viata de noapte, e viata în general pentru oameni ai strazii pe care îi vezi acolo. Acolo în gara, mai exact în gara din Timisoara, de unde chiar eu am luat trenul spre Bucuresti…azi.

Dar vai !! ce prostii spun…nu am luat trenul, am luat InterCity’u. Acea masinarie minune, plina de beculete, colorata chiar, “dulce” si sofisticata, a carei pret e cu 5 lei mai mult decât acceleratu’ (atât mi-a iesit mie, cupoanele incluse), pâna la Bucuresti. Ajung la fix, îmi gasesc locul în ultimul vagon si astept sa se adune lumea, poate poate socializez si eu cu cineva… Vreo 9 oameni în vagon, toti respectând cu strictete locul indicat pe bilet. Am nimerit într-un mini-grup cel putin nepotrivit pentru fiecare din NOI. În fata mea o olteanca femeie din Oltenia cu un copil foaaarte curios, în dreapta o tanti în vârsta alaturi de un baiat de vreo 23 de ani, si în dreptul meu o tinerica tot asa blonduta ca mine, dar vopsita strident si îmbracata cam prea de city. InterCity… Undeva pe lânga Severin, se facuse cam frig în vagon, si toti ne-am mutat în altul, ca nah..spiritul de turma la necaz functioneaza si la city. InterCity.

Plictisita si obosita de monotonie, ma duc la o cafea. Ies ”in city”,adica în celebrul vagon-restaurant.Nu prea stiam regulile.. m-a condus chelnerul…nici nu stiu daca pot sa-i spun asa…un fel de “trenbarman” la o masa în zona pentru fumatori, delimitata dealtfel printr-o banala sticla de-un cot. Acest domn barman de tren avea un fel extraordinar de a te invita la masa si a te îmbia cu cafea. Unii mai vulnerabili ar putea avea chiar impresia ca se afla într-un luxos restaurant, undeva în alta tara. Chiar si prin simplul fapt ca AICI se poate sta la o cafea în stil boem, admirând peisajul dezgustator de dincolo de geam. Trecusem prin Mehedinti . Herculane, Orsova… Movul din interior, sticla si paharele frumos aranjate pe masa se potriveau perfect cu acel gri de România, alb spalacit si negru deznuantat de afara.. boscheti, padure, sat parasit..ce era. Înauntru..lumea de toate felurile..Doi barbati în costum discuta o problema savurând o cafea, în timp ce un pushtan de vreo 18 ani îsi numara ultimii bani în portofel, gândindu-se la cât de scumpa poate fi nota. Un altul vorbeste la telefon, pare obisnuit cu ambientul, iar o tanti cu copil în brate cere un ceai. Niciunul nu seamana cu altul, toti par a fi din medii diferite, însa domnul barman le vorbeste la fel. Aceeasi grandoare, acelasi entuziasm si prezentare impecabila a ofertei.

Dar drumu-i lung, pâna la Bucuresti si vagonul meu a început sa se umple. Ma duc la locul meu, si-mi fac curaj sa-mi scot laptopul din geanta. Dar în stânga mea, cineva e mega cool, are un mic laptop mic, casti si o atentie inexplicabila daca e sa ma iau dupa stilul ei, la ceva în engleza…se asculta texte inteligente, la volum cam prea mare sa fie light pentru noi astialalti calatori de rând. În fatza mea, tanti cu copilul, care tot trage de cablul meu, în stânga un tip plictisit, cu telefonul în mâna, parca analizeaza si compara 2 produse: eu cu laptopul si activitatea mea, si tipa cealalta cu laptopul si trendy-activitatea ei. Mai încolo, 3 femei mai în vârsta îsi explica una alteia cum sa cresti un copil, pentru ca lânga ele, o mama nu se prea descurca cu fiu-i.

Dar vai!! Ma întreaba un prieten daca am ajuns la Bucuresti.. Îi raspund ca nu, ca sunt în tren, si remarca.. “Pai cum? ca nu apari I’m mobile”. Îi spun ca sunt cu laptopul, si ma întreaba din nou: “Esti la business class?”..Nu, am net stick de la vodafone, sunt deja “in city” , dar e clar ca perceptia de ‘Nu e tren, e intercity, are business class, internet wireless’ este supradimensionata. Si apropo de supradimensiune, exista ceva tipic în lumea interCity: calatorul sa poata fi vazut “I’m mobile” Probabil cunoasteti tipul. Daca e mobile, clar calatoreste..Dar destul despre asta, o sa dezbat data viitoare acest aspect cel putin hilar despre tipuri de calatori Se aude des “am luat intercity” ,”sunt în Intercity” ,”Uau,ai fost cu intercity?”, de parca oamenii nu ar mai recunoaste un tren. Un simplu tren, care te duce din punctul A în punctul C.. dar totusi.. are ceva special. Punctul B de la BAR sau vagonul-restaurant, de care am povestit mai sus.

Si daca nu ne permitem Orient Express…dar ne permitem un suc la Cluj, o cina la Sibiu sau o noapte la Bucuresti, cu siguranta vor aparea ciudati (daca nu au aparut deja) care-si vor lansa invitatii de genu: “Te invit la o cafea la InterCity ca Mallu, fataaa!…nu mai e pah trend”. Acum suntem toti pah tren’ Mie a-nceput sa-mi placa!! Sa vedem cum va fi în avion. Deocamdata salutari din InterCity. Ajung azi oare?!

Cu sinceritate,

Andreeahh