Anonymous

Suntem, sau nu suntem??

Poveste din resursa umană

        Simplă situație. 

    Un bărbat s-a angajat la o firmă care vindea produse vegetariene. La o ședință despre importanța produselor vegetariene și necesitatea extinderii acestora și pe alte segmente de consumatori, acest bărbat a ridicat discursul și planul său de acțiune la cel mai înalt nivel, lăsând auditoriul cu gura căscată. Și sefii, și sublaternii au început să se strâmbe, punând la îndoială cele spuse, pentru că li se părea atât de perfect, încât auzind că vine din gura unui angajat pe o funcție mai mică, credeau că acesta încearcă să epateze. Spuneau că omul aberează. Insă tot ce prezentase bărbatul, era un plan extraordinar, logic și bine pus la punct, inovativ, care avea să funcționeze în beneficiul firmei.

Bărbatul supărat că nu a fost luat în serios, se retrage. A doua zi, același consiliu, același birou. De data aceasta bărbatul nu prezintă nimic, însă un proiect de mare amploare este expus de   niște oameni care par a fi.. niște dumnezei. Ei sunt EXPERȚII. Președintele companiei angajase o firmă specializată, pe care o plătise cu foarte mulți bani, pentru a demara proiectul și planul de extindere a firmei pe piața produselor vegetariene și în rândul consumatorilor.

La final, lumea aplaudă, angajați din toată ierarhia aprobă și felicită experții. Bărbatul tace...se ridică și pleacă, trântind ușa.  Era același proiect în aceeași manieră, aceeași strategie și  aceleași puncte abordate de el, cu o zi înainte...

De ce credeți că s-a întâmplat așa?

Fucking friends pe Facebook

I LIKE FRIENDS pe FACEBOOK. I LIKE FUCKING FRIENDS!

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu sunt specialist în domeniu. Am făcut și eu greșeli, am învățat din ele, și asta nu îmi dă dreptul să critic. Dar...eu sunt persoană fizică...am voie să greșesc în public, dar o firmă? O companie, un brand? Care ...prin însuși definiția sa, e un specialist, și se presupune că știe mai multe ca un om de rând sau un biet angajat de-al ei... Compar chestia asta cu o pagină de ejobs, în care firmele explică într-un fel super complex și academic , ce calități și aptitudini sofisticate trebuie să dețină candidatul, dar ea- firma...confundă relațiile cu publicul cu Public Relations.... (vezi link)

Facebook-firme- pagini- prieteni. Eu nu aș putea fi prietenă cu o firmă pe facebook, decât în cazul în care sunt clientă fidelă, sau cunosc persoana din spatele profilului. Dar asta nu înseamnă că nu-i pot face o sugestie, să-și facă o pagină. Profilul ăsta a intrat întâmplător în lista mea...

Foarte prost stau la acest capitol firmele românești... sau cum să le zic? Barurile, cluburile, prietenii de pe FB? Au profile de prieten, cu numele firmei, și administratorii vorbesc în numele lor- a unor angajați, care abia acum descoperă tainele vorbitului în public- sau ce înseamnă promovarea pe FB...

Nu înțelege greșit, nu critic aiurea, am motiv întemeiat. Deși am permis ca prietenii să posteze pe wall-ul meu, nu permit niciunei firme să-și posteze anunțurile de angajare pe wall-ul meu, fără permisiune (nu permisiunea de a avea opțiunea, ci de a mă întreba), ba să-mi și răspundă cu nonșalanță...iar apoi, în frustrarea lor, să încerce să frustreze înapoi... EȘTI FIRMĂ, băăă !! Aș putea fi clientul tău cel mai fidel, cum să-mi vorbești așa? orice aș fi refuzat de la tine...

Nu am spus în întregime despre ce a fost vorba, dar o fac, când voi fi întrebată ... :) Oricum, ideea rămâne tot asta. Pagină, nu profil ! Prietenii știu de ce.