Poveştiri adevărate

"Soră de fotbalist de divizia A ,caut loc de muncă in Timisoara".Acesta e mesajul scris parcă pe fatza ei."Am terminat croitoria la Severin,caut loc de muncă in orice domeniu'.Si asa a ajuns să lucreze la o casă de schimb valutar.Problemele vin.Chiria e mare,unde mai pui mâncarea,intretinerea,tigările si distracţia.Salarul e si el acolo..puţin mai mult decât mediu pe economie.Urmează problemele,obstacolele inevitabile care apar când esti nou in oras.Pentru o tânără de 25 de ani,cu un nume sonor în lumea sportului, (doar nume,nu şi prenume) nimic nu pare simplu,dar totuşi ambitia există.Vorbim de un fenomen unde cuvântul cheie e "parvenit".Vorbim de un fenomen social în care fraza emblematică e "A uitat de unde a plecat".Fratele ei joaca în Steaua,si o duce bine,în BUCURie.Ea a ramas la Severin,până acum o lună,când s-a decis să-si ia bilet spre Timisoara,ajutată de o prietena.Locuiau 3 fete într-un apartament cu 2 camere,stil de viată ce impune un anumit bun simţ si cei minim 7 ani de acasă.Dar cine are nevoie de aşa ceva,când te cheamă Radu*?Cine are nevoie să işi stăpânească crizele de nervi,când fratele tău e vedetă,şi tu ai impresia că iti permiti orice,pentru că numele tău e Radu*.Dar esti pus la perete,si adevarul dureros il auzi: "fratele meu nu ma ajuta cu nimic" ."Radu* si-a luat Bentley,a dat 2sute de mii de euro,e masina lui preferata,si-a dorit-o intotdeauna",fără să conştientizezi esentza.
"-Tu să nu te iei de fratele meu,ai inteles?ca te omor" si incepe agitatia în apartamentul binecunoscut.Un car de nervi,multe frustrări şi un cutit la îndemână,e tot ce are nevoie pentru a nega o realitate spusă verde'n faţă. "Frate'tu a uitat de unde a plecat,de ce nu te ajută?îl doare in p*** de tine". Martorii există..dar lipsesc cu desăvârşire.Să le fie oare teamă de ameninţările cu clanul Radu*?să fie berbecăliala de vină?
Şi uite aşa creşte rata infracţionalitătii,a prostituţiei si a parveniţilor.Mai rău,e că eu a trebuit să suport toate astea in mod direct,nu e usor sa fii carul în care îşi descarcă alţii nervii,din cauza problemelor personale.
Îmi plăcea să ajut persoane de genul ăsta,si sa incerc sa fac abstractie de frustrarile si ura exprimata de ea (colega mea de apartament),sora lu Radu*,dar nu am avut cu cine.Urmările au fost dezastruoase,si nici nu vreau sa mă gândesc mai departe.
Mulţumesc "prietenilor" încă o dată,pentru că au fost alături de mine.. pe malul celălalt.Mulţumesc inclusiv prietenilor,si "prietenilor" lor.
Până una alta,am experimentat o frază :. Pe cine nu laşi să moară... nu te lasă să trăieşti!!